Mission
We live in a world where information is the most valuable currency. That’s why it’s essential to discern which information truly supports us and which may harm us — so we can make conscious choices.
When we understand our body, our thoughts, and our emotions, we can make decisions that are in harmony with who we are.
Accurate information means power and responsibility. The more people reclaim their inner power and take responsibility for their lives, the healthier the social environment we’ll create — for ourselves and for our children.
An informed person is a free person. Only the uninformed can be manipulated. When you know, the decision is yours.
Note: The information provided during the workshops does not replace medical advice or any treatments prescribed by your doctor.
Values
I firmly believe that when people receive quality information, they gain the opportunity to improve their lives. But it’s not just about the information itself — it’s also about how it’s shared. The way we communicate determines whether the information becomes a true resource or remains unused.
Knowledge is just the first step. Applying that knowledge is what truly makes the difference.
Systems can serve as reference points, but each individual is their own point of reference. What I wish is for the information I offer to be a real support — not something to prove right or wrong, but something to help and guide.
In short: Systems can guide us, but the person is the true compass.
Mission:
We live in a world where information is the most valuable currency. That’s why it’s essential to discern which information truly supports us and which may harm us — so we can make conscious choices.
When we understand our body, our thoughts, and our emotions, we can make decisions that are in harmony with who we are.
Accurate information means power and responsibility. The more people reclaim their inner power and take responsibility for their lives, the healthier the social environment we’ll create — for ourselves and for our children.
An informed person is a free person. Only the uninformed can be manipulated. When you know, the decision is yours.
Note: The information provided during the workshops does not replace medical advice or any treatments prescribed by your doctor.
Values:
I firmly believe that when people receive quality information, they gain the opportunity to improve their lives. But it’s not just about the information itself — it’s also about how it’s shared. The way we communicate determines whether the information becomes a true resource or remains unused.
Knowledge is just the first step. Applying that knowledge is what truly makes the difference.
Systems can serve as reference points, but each individual is their own point of reference. What I wish is for the information I offer to be a real support — not something to prove right or wrong, but something to help and guide.
In short: Systems can guide us, but the person is the true compass.
I wish to see more and more people healthy, full of life and joy — people who live consciously, connected to their thoughts and emotions, in every moment of their lives.
M-am născut în 12 iunie 1979,
în localitatea Onești din județul Bacău.
În perioada respectivă începea ultima etapă a comunismului din România, de aceea, din anumite puncte de vedere, viața era din ce în ce mai dificilă. Regimul comunist urma un plan de economie pentru a plăti datoriile externe ale țării, ceea ce implica restricții care au afectat atât confortul (program la apă caldă, program la electricitate etc.), cât și alimentația românilor. Părinții mei, profesori, s-au întâlnit în Onești, acolo unde îi trimiseseră repartițiile de la absolvirea facultății. Din fericire, cea mai mare parte a copilăriei, înainte să încep școala, am petrecut-o în localitatea Iara (lângă Cluj-Napoca), la bunici, astfel că nu am simțit foarte tare măsurile de austeritate.
În 1991, datorită deschiderii orașelor mari după revoluția din 1989, m-am mutat împreună cu familia în Cluj-Napoca, mai aproape de bunicii care m-au crescut. Am absolvit liceul în Cluj-Napoca, specializarea Informatică, după care am urmat cursurile Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) și mi-am obținut licența în Psihologie în anul 2003.
Trebuie să recunosc că, la finalul facultății, ceea ce puteam să obțin ca loc de muncă în domeniul în care absolvisem nu îmi satisfăcea dorința de a învăța cât mai mult, de a explora lumea, de a cunoaște oamenii așa cum sunt ei, în mediul lor și nu într-un cabinet de consiliere sau în spațiul neprietenos al unui birou. Cel puțin așa priveam eu atunci lucrurile, ajutată fiind de entuziasmul specific vârstei. Astfel că am schimbnat pentru câțiva ani domeniul, lucrând în publicitate, care îmi părea că este mult mai potrivită cu firea și înclinațiile mele.
Până în 2011, când viața mi-a fost îmbogățită de întâlnirea cu Noua Medicină Germanică, am lucrat ca grafician și am condus propria firmă de publicitate. De asemenea, am devenit mamă – am două fete – ceea ce m-a făcut să îmi schimb mult perspectiva asupra vieții.
În aprilie 2010 bunicul meu a murit (tatăl mamei mele) și am simțit că lumea mi se dărâmă. Unul dintre pilonii importanți ai vieții mele era el. În plus, deși conștient știam că nu este așa, mi se părea că moartea nu va veni prea repede în familia mea, cel puțin nu în următorii ani. Atunci a apărut la mine frica de moarte, frica de boală, frica de a-i pierde pe cei dragi. Iar aceste frici au început să îmi macine încet-încet psihicul și, într-un final, și corpul. În iarna 2010-2011, pe fondul acesta dominat de frică și pesimism, relațiile cu familia au devenit extrem de tensionate și am început să am simptome îngrijorătoare și din ce în ce mai puternice.
În martie 2011 luam calmante foarte puternice pentru a atenua durerea care devenise constantă. Îmi era frică să merg la medic. Îmi era frică de un diagnostic înfricoșător.
O prietenă apropiată îmi făcea ședințe Bowen, după care mă simțeam mai bine câteva zile, dar simptomatologia revenea cu aceeași intensitate. Bănuiam că am cancer de colon (recunosc, am făcut greșeala să caut simptomele pe internet și acesta a fost rezultatul), care poate fi doar o bănuială deoarece, în afară de simptome, nu aveam nicio dovadă – un diagnostic medical – care să confirme acest lucru. Și, ca oricărei alte persoane, îmi era frică de această boală îngrozitoare. Îmi era frică de efectele tratamentului și de tot ce presupunea acesta.
Prietena mea le-a povestit colegilor ei despre mine, despre fricile mele, despre faptul că durerile pe care le aveam mi-au afectat atât viața profesională și socială, cât și viața de familie. Multe zile singurul lucru pe care îl puteam face era sa stau chircită în pat de durere și să mă târăsc – la propriu – prin casă, chiar dacă luam calmante.
În aceste împrejurări am aflat eu, de la un coleg de-ai ei, despre un curs de Noua Medicină Germanică ce urma să se desfășoare în Cluj-Napoca. Atunci am căutat informații despre el pe internet și m-am înscris imediat. După ce am participat la curs, am înțeles care este motivul pentru care sunt bolnavă și cum pot gândi și acționa în viitor pentru a-mi recâștiga sănătatea. Și am recâștigat-o, atât pe a mea, cât și pe a celor două fete ale mele.
Cum? Echilibrându-mă emoțional, scăpând de frica de boală – în special de cancer, căutând informații noi și participând la diverse cursuri de dezvoltare personală, deoarece simțeam că e ceva mai mult de atât, că suntem mai mult decât psihic și corp.
Am început să vorbesc cu oamenii, oameni cu probleme de sănătate, am aprofundat cunoștințele pe care le-am primit la acel prim curs de Noua Medicina Germanică, am început să studiez pe îndelete anatomie, biochimie, embriologie și să îmi reîmprospătez și îmbogățesc informațiile pe care le-am primit în facultate la cursurile de neurofiziologie. Voiam mai mult, simțeam că pot să merg mai în profunzimea lucrurilor, a ființei umane în general și a propriei mele persoane în special.
Anul 2014 a marcat schimbarea carierei mele. Încurajată de un prieten, am susținut în mai 2014 primul atelier de NMG, care era destinat să fie o introducere, o prezentare de o zi a celor cinci legi biologice ale naturii. Acest prim atelier a fost urmat de altele, i-am adăugat noi informații, am schimbat structura de-a lungul anilor astfel încât orice persoană, indiferent de pregătire, să poată înțelege cum ne funcționează corpul și care este legătura între corp și emoții. Astfel că m-am întors pe drumul pe care apucasem în 1998, atunci când m-am înscris la facultate.
Fiecare atelier este o nouă provocare, implicându-mă într-un proces de învățare constant, neobosit.
M-am născut în 12 iunie 1979, în localitatea Onești din județul Bacău.
În perioada respectivă începea ultima etapă a comunismului din România, de aceea, din anumite puncte de vedere, viața era din ce în ce mai dificilă. Regimul comunist urma un plan de economie pentru a plăti datoriile externe ale țării, ceea ce implica restricții care au afectat atât confortul (program la apă caldă, program la electricitate etc.), cât și alimentația românilor. Părinții mei, profesori, s-au întâlnit în Onești, acolo unde îi trimiseseră repartițiile de la absolvirea facultății. Din fericire, cea mai mare parte a copilăriei, înainte să încep școala, am petrecut-o în localitatea Iara (lângă Cluj-Napoca), la bunici, astfel că nu am simțit foarte tare măsurile de austeritate.
În 1991, datorită deschiderii orașelor mari după revoluția din 1989, m-am mutat împreună cu familia în Cluj-Napoca, mai aproape de bunicii care m-au crescut. Am absolvit liceul în Cluj-Napoca, specializarea Informatică, după care am urmat cursurile Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) și mi-am obținut licența în Psihologie în anul 2003.
Trebuie să recunosc că, la finalul facultății, ceea ce puteam să obțin ca loc de muncă în domeniul în care absolvisem nu îmi satisfăcea dorința de a învăța cât mai mult, de a explora lumea, de a cunoaște oamenii așa cum sunt ei, în mediul lor și nu într-un cabinet de consiliere sau în spațiul neprietenos al unui birou. Cel puțin așa priveam eu atunci lucrurile, ajutată fiind de entuziasmul specific vârstei. Astfel că am schimbnat pentru câțiva ani domeniul, lucrând în publicitate, care îmi părea că este mult mai potrivită cu firea și înclinațiile mele.
Până în 2011, când viața mi-a fost îmbogățită de întâlnirea cu Noua Medicină Germanică, am lucrat ca grafician și am condus propria firmă de publicitate. De asemenea, am devenit mamă – am două fete – ceea ce m-a făcut să îmi schimb mult perspectiva asupra vieții.
În aprilie 2010 bunicul meu a murit (tatăl mamei mele) și am simțit că lumea mi se dărâmă. Unul dintre pilonii importanți ai vieții mele era el. În plus, deși conștient știam că nu este așa, mi se părea că moartea nu va veni prea repede în familia mea, cel puțin nu în următorii ani. Atunci a apărut la mine frica de moarte, frica de boală, frica de a-i pierde pe cei dragi. Iar aceste frici au început să îmi macine încet-încet psihicul și, într-un final, și corpul. În iarna 2010-2011, pe fondul acesta dominat de frică și pesimism, relațiile cu familia au devenit extrem de tensionate și am început să am simptome îngrijorătoare și din ce în ce mai puternice.
În martie 2011 luam calmante foarte puternice pentru a atenua durerea care devenise constantă. Îmi era frică să merg la medic. Îmi era frică de un diagnostic înfricoșător.
O prietenă apropiată îmi făcea ședințe Bowen, după care mă simțeam mai bine câteva zile, dar simptomatologia revenea cu aceeași intensitate. Bănuiam că am cancer de colon (recunosc, am făcut greșeala să caut simptomele pe internet și acesta a fost rezultatul), care poate fi doar o bănuială deoarece, în afară de simptome, nu aveam nicio dovadă – un diagnostic medical – care să confirme acest lucru. Și, ca oricărei alte persoane, îmi era frică de această boală îngrozitoare. Îmi era frică de efectele tratamentului și de tot ce presupunea acesta.
Prietena mea le-a povestit colegilor ei despre mine, despre fricile mele, despre faptul că durerile pe care le aveam mi-au afectat atât viața profesională și socială, cât și viața de familie. Multe zile singurul lucru pe care îl puteam face era sa stau chircită în pat de durere și să mă târăsc – la propriu – prin casă, chiar dacă luam calmante.
În aceste împrejurări am aflat eu, de la un coleg de-ai ei, despre un curs de Noua Medicină Germanică ce urma să se desfășoare în Cluj-Napoca. Atunci am căutat informații despre el pe internet și m-am înscris imediat. După ce am participat la curs, am înțeles care este motivul pentru care sunt bolnavă și cum pot gândi și acționa în viitor pentru a-mi recâștiga sănătatea. Și am recâștigat-o, atât pe a mea, cât și pe a celor două fete ale mele.
Cum? Echilibrându-mă emoțional, scăpând de frica de boală – în special de cancer, căutând informații noi și participând la diverse cursuri de dezvoltare personală, deoarece simțeam că e ceva mai mult de atât, că suntem mai mult decât psihic și corp.
Am început să vorbesc cu oamenii, oameni cu probleme de sănătate, am aprofundat cunoștințele pe care le-am primit la acel prim curs de Noua Medicina Germanică, am început să studiez pe îndelete anatomie, biochimie, embriologie și să îmi reîmprospătez și îmbogățesc informațiile pe care le-am primit în facultate la cursurile de neurofiziologie. Voiam mai mult, simțeam că pot să merg mai în profunzimea lucrurilor, a ființei umane în general și a propriei mele persoane în special.
Anul 2014 a marcat schimbarea carierei mele. Încurajată de un prieten, am susținut în mai 2014 primul atelier de NMG, care era destinat să fie o introducere, o prezentare de o zi a celor cinci legi biologice ale naturii. Acest prim atelier a fost urmat de altele, i-am adăugat noi informații, am schimbat structura de-a lungul anilor astfel încât orice persoană, indiferent de pregătire, să poată înțelege cum ne funcționează corpul și care este legătura între corp și emoții. Astfel că m-am întors pe drumul pe care apucasem în 1998, atunci când m-am înscris la facultate. Fiecare atelier este o nouă provocare, implicându-mă într-un proces de învățare constant, neobosit.
