Cum uităm evenimentele traumatizante?

Este normal și uman ca, atunci când un eveniment traumatizant s-a terminat cu bine, să-l uităm sau pur și simplu să-l „înregistrăm” la capitolul „lucruri neimportante”.

Cu alte cuvinte, mintea conștientă a „clasat dosarul”. Doar s-a rezolvat, ce mai contează?

În unele cazuri – depinde de intensitatea și durata stresului – persoana începe să se simtă rău, apar simptome și merge la medic. I se dă un diagnostic înfricoșător.

Acum chiar că a uitat de „mica” problemă din trecut.

Chiar și marile probleme devin neimportante. Nu mai contează că șeful sau colegii îi fac zile fripte la serviciu, nu contează că odrasla are probleme la școală, nu contează că partenerul are o relație extraconjugală.

Toată atenția se concentrează pe diagnostic și pe prognostic, pe procente – atâția la sută au intrat în remisie, atâția la sută au suferit o reapariție a bolii în X ani etc.

Și atunci, când această persoană este întrebată ce a pățit în ultimul an, va spune, în majoritatea cazurilor cu care am lucrat eu – NIMIC.

Pe de-o parte, are dreptate: nu a pățit nimic, toată lumea e bine. Dar a uitat că înainte ca această lume să fie bine, a fost rău, poate chiar în pericol de moarte.

Și atunci apare comentariul celor care nu cunosc cu adevărat cele cinci legi biologice: „Vezi, e eronat să zicem că toate bolile au la bază un conflict psihologic.”

Nu, nu e eronat. În primul rând, nu despre conflict psihologic vorbim atunci când apare boala, ci despre conflict biologic. Mare diferență, pe care o voi detalia într-un alt articol, nu vreau să încarc povestea de astăzi.

În al doilea rand, lucrez de ani de zile cu oameni care se confruntă cu diverse afecțiuni, de la boli autoimune și probleme hormonale, până la diagnostice grave precum cancerul.

Am discutat cu sute de persoane despre istoricul lor și am observat un tipar recurent: mulți nu își amintesc inițial un eveniment marcant din trecutul recent care să fi declanșat un conflict biologic.

Însă, după o analiză mai detaliată, aproape de fiecare dată am reușit să identificăm împreună acel moment-cheie.

Un caz concret

Vă voi povesti un caz reprezentativ pentru subiectul nostru de astăzi. Voi schimba anumite detalii pentru a proteja identitatea clientei, deci, dacă credeți că recunoașteți cazul, vă spun că nu aveți cum 🙂

Doamna a fost diagnosticată cu cancer ovarian.

Împreună cu o prietenă care știe principiile Noii Medicini Germanice, a crezut că a identificat conflictul biologic.

În urmă cu peste 10 ani, își pierduse soțul într-un accident de mașină și s-a gândit că acela ar fi conflictul biologic.

În cazul ovarelor, fie că e vorba de foliculii ovarieni sau de țesutul ovarian de origine mezodermică, conflictul este acela de pierdere.

Pierderea unei persoane sau a unui animal de companie, nu pierderea lucrurilor neînsuflețite.

Deci ovarele nu sunt afectate de pierderea mașinii, a unei bijuterii, a banilor etc.

În cazul doamnei, era vorba de țesutul ovarian de origine mezodermică – conflict de pierdere asociat cu sentimentul de vinovăție.

Conform celor cinci legi biologice programul biologic se desfășoară astfel: în perioada de stres, țesutul ovarian trece printr-un proces de distrugere, care nu va fi diagnosticat.

Sensul biologic al acestui proces este următorul: „Am o persoană dragă pe care nu am fost capabilă să o îngrijesc și o voi pierde din cauza asta.”

Soluția corpului, conform biologiei așa cum este ea descrisă in paradigma celor cinci legi biologice, este simplă: pentru a nu mai suferi, pentru că e clar că nu sunt o persoană capabilă să am grijă de alții, mai bine să nu mai fiu în situația asta.

Deci, să nu mai am oameni de care îmi pasă și pe care trebuie să îi îngrijesc.

Iar pentru asta, corpul începe să reducă posibilitatea de a procrea, pentru că, la nivel biologic, prin procreare ajungem să avem persoane dragi de care trebuie să avem grijă. Organul vizat – ovarul.

După ce conflictul biologic se rezolvă și femeia iese din stres (se rezolvă trauma), acest țesut începe să se refacă prin multiplicare celulară.

În funcție de intensitatea procesului, acesta poate fi diagnosticat ca un chist ovarian sau, în funcție de alți factori, cancer ovarian.

Dacă doamna și-ar fi pierdut soțul în ultimul an, aș fi luat în calcul această ipoteză ca fiind cauza declanșatoare. Dar evenimentul era prea îndepărtat în timp, așa că l-am considerat, cel mult, un conflict programator, despre care vom discuta în alt articol, normal (toate la rândul lor).

Așa că am întrebat-o:
„Și în ultimul an ce vi s-a întâmplat?”

Răspunsul ei a fost categoric: „Absolut nimic remarcabil.”

Ce faci în astfel de situații? Îi spui omului că nu are dreptate, că nu e adevărat, că minte? Nu, nu faci asta. Eu cu siguranță nu fac asta.

Așa că am întrebat-o:
„Dacă nu s-a întâmplat nimic important, puteți să îmi spuneți ce ați făcut în perioada de dinainte de diagnostic?”

Atunci a început să îmi spună că fiica ei a avut un accident grav, s-a lovit la cap și și-a pierdut conștiența, având tot felul de simptome posttraumatice: greață, amețeli…

A urmat o perioadă extrem de stresantă pentru mamă, timp în care fiica a fost supusă mai multor investigații.

Abia în momentul în care toate analizele au fost finalizate și a primit confirmarea că fata este bine, a simțit o eliberare uriașă.

Conform NMG, acela a fost momentul în care conflictul biologic s-a rezolvat, iar corpul a trecut la faza de refacere celulară, ceea ce a dus la diagnosticul de cancer ovarian.

O nouă perspectivă

S-au făcut corelații în studii între nivelurile ridicate de estrogen și cancerul ovarian.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că nivelul ridicat de estrogen este una dintre cauzele cancerului ovarian.

În paradigma celor cinci legi biologice nivelul ridicat de estrogen nu este o cauză, ci o consecință a fazei de refacere celulară. De altfel, celulele ovariene sunt cele care produc estrogen, deci o proliferare a acestora poate avea ca efect o creștere a producției de estrogen.

Concluzia este că, atunci când rezolvăm un stres puternic, tindem să uităm perioada grea prin care am trecut.

Cum ar fi să ne așezăm și să scriem pe hârtie toate evenimentele importante dinaintea apariției simptomelor?

Să căutăm momentele de bucurie intensă, pentru că ele pot coincide cu rezolvarea conflictului biologic.

Dacă identificăm momentul-cheie în care s-a produs conflictul biologic, experiența mea arată că amplitudinea simptomelor scade, iar procesul de vindecare poate deveni mai ușor și mai rapid.