Și copiii pot avea conflicte?
La unul dintre cursuri se discuta despre faptul că, în general, copiii mai mici de 4 ani au rar conflicte. Ceea ce somatizează sunt conflictele părinților, în special ale mamei.
Și uite așa, din discuție în discuție, se ajunge la dezbaterea conflicului din spatele fisurii anale.
Mucoasa recto-anală este legată de un conflict în teritoriu, mai exact de furie teritorială de tip feminin: care este locul meu, cine sunt eu pentru mama mea / tatăl meu / părinții mei? Dr. Hamer a spus despre acest conflict că este un conflict de identitate.
Aha… Până aici totul clar. Mai puțin pentru una dintre doamnele din sala. Este mămică, are o fetiță de 3 ani și este extrem de nelămurită.
Nu înțelege ce conflict de identitate ar fi putut avea ea sau soțul atunci când fetița avea doi ani și jumătate și au ajuns cu ea la medic pentru că avea sângerări în scaun, diagnosticul fiind fisura anală.
Căutări, întrebări… nimic de găsit la ea sau la soț. Nici un eveniment important, nici un conflict care se poate traduce prin furie în teritoriu. Deci ar putea fi conflictul fetiței?
– Ce eveniment important a fost în casă înainte de acele sângerări?
– Chiar nimic deosebit, de ceva vreme era liniște și pace, lucrurile se așezaseră chiar frumos.
Un mic detaliu. Mic, dar important. În general simptomatologia apare atunci când viața persoanei se „așează” după o perioadă agitată. Adică atunci când s-a rezolvat conflictul biologic.
Doar că fisura anală este o excepție. Fisura anală îmi arată că persoana este în conflict activ. Fisura anală exprimă nevoia biologicului de a-și marca teritoriul, de a arăta tuturor că acest loc este al lui. Prin lărgirea anusului se facilitează expulzarea materiilor fecale și, astfel, marcarea teritoriului.
Deci, oare ce teritoriu nu putea marca fetița?
– I-ați schimbat locul înainte să apară fisura anală? Pătuțul? Camera?
În acel moment fața mamei s-a luminat. Și-a amintit imaginea cu fetița – pe când o îmbrăca să meargă la medic. În spatele fetiței era pătuțul din camera părinților. Dar pătuțul deja era plin de jucării și haine care rămăseseră mici și pe care părinții voiau să le dea altor copii.
Deci, pătuțul încă era în dormitorul părinților, dar nu mai era folosit. Astfel, mama și-a amintit că nu cu multe zile înainte de această întâmplare o mutaseră pe fetiță din camera lor în cameră cu sora ei mai mare.
Acesta a fost conflictul fetiței: unde e locul meu? De ce nu mai pot dormi în pătuțul meu în cameră cu mami și tati? Vreau să dorm acolo, pentru că acolo e locul meu.
Concluzia?
Chiar dacă în general copiii manifestă conflictele părinților, asta nu înseamnă că nu pot avea și ei propriile lor conficte.
Dacă vrei să afli mai multe despre cauzele emoționale ale bolilor, poți citi cartea Biologia emoțiilor. Atlasul organelor.
Dacă vrei să aprofundezi aceste informații, te poți înscrie la cursul de bază „Cele cinci legi biologice”. Mai multe detalii aici.
