Misiune:
Într-o lume în care informaţia este cea mai preţioasă moneda de schimb este important să discernem care este informaţia care ne este benefică şi care este cea care ne este dăunatoare, pentru a face alegeri conştiente.
Atâta timp cât ne cunoaştem propriul corp, propriile ganduri şi emoţii, putem face alegerile potrivite.
Informatia corectă inseamnă putere şi responsabilitate. Cu cât mai mulţi dintre noi işi recapata puterea şi devin responsabili pentru ei, cu atat mai sănătos va fi mediul social în care vom trăi noi şi copiii nostri.
Doar persoanele dezinformate pot fi manipulate, o persoana informata va sti intotdeauna ca decizia ii apartine.
Atentie!!! Informatia oferita la aceste ateliere nu inlocuieste sfatul medicului si nici tratamentele medicale pe care le recomanda acesta.
Valori:
Atunci când le oferi oamenilor informaţie de calitate, aceştia pot să o folosească pentru a-şi creşte niveul de trai. Modul de transmitere a informaţiei este cel care decide dacă persoanele care primesc informaţia o vor folosi în favoarea sau in defavoarea lor. A cunoaşte e primul pas, a aplica acea cunoaştere este pasul următor.
Majoritatea sistemelor sunt prezentate ca sisteme de referinţă, ca etalon pentru cei care le învaţă. Ceea ce imi doresc eu este ca fiecare dintre cei care ajunge la informaţia oferită de mine să o folosească in scopul de a (se) ajuta, si nu in scopul de a demonstra corectitudinea acestor informatii.
Intr-o propozitie: Sistemele trebuie să reprezinte repere, persoana este sistemul de referinta.
Misiune:
Într-o lume în care informaţia este cea mai preţioasă moneda de schimb este important să discernem care este informaţia care ne este benefică şi care este cea care ne este dăunatoare, pentru a face alegeri conştiente.
Atâta timp cât ne cunoaştem propriul corp, propriile ganduri şi emoţii, putem face alegerile potrivite.
Informația corectă înseamnă putere şi responsabilitate. Cu cât mai mulţi dintre noi îşi recapătă puterea şi devin responsabili pentru ei, cu atât mai sănătos va fi mediul social în care vom trăi noi şi copiii noștri.
Doar persoanele dezinformate pot fi manipulate. O persoană informată va ști întotdeauna că decizia îi aparține.
ATENȚIE!
Informația oferită pe acest site și la cursurile și evenimentele Biologia Emoțiilor nu înlocuiesc sfatul medicului și nici tratamentele medicale pe care acesta le recomandă.
Valori:
Atunci când le oferi oamenilor informaţie de calitate, aceştia pot să o folosească pentru a-şi creşte niveul de trai. Modul de transmitere a informaţiei este cel care decide dacă persoanele care primesc informaţia o vor folosi în favoarea sau în defavoarea lor. A cunoaşte e primul pas. A aplica acea cunoaştere este pasul următor.
Majoritatea sistemelor sunt prezentate ca sisteme de referinţă, ca etalon pentru cei care le învaţă. Ceea ce îmi doresc eu este ca fiecare dintre cei care ajung la informaţia oferită de mine să o folosească în scopul de a (se) ajuta, și nu în scopul de a demonstra corectitudinea acestor informații.
Într-o propoziție: Sistemele trebuie să reprezinte repere, persoana este sistemul de referință.
Dorința mea este să văd cât mai mulți oameni sănătoși care trăiesc o viață fericită, plină de energie și cât mai mulți oameni constienți de propriile gânduri și emoții, în fiecare clipă a vieții lor.
M-am născut în 12 iunie 1979,
în localitatea Onești din județul Bacău.
În perioada respectivă începea ultima etapă a comunismului din România, de aceea, din anumite puncte de vedere, viața era din ce în ce mai dificilă. Regimul comunist urma un plan de economie pentru a plăti datoriile externe ale țării, ceea ce implica restricții care au afectat atât confortul (program la apă caldă, program la electricitate etc.), cât și alimentația românilor. Părinții mei, profesori, s-au întâlnit în Onești, acolo unde îi trimiseseră repartițiile de la absolvirea facultății. Din fericire, cea mai mare parte a copilăriei, înainte să încep școala, am petrecut-o în localitatea Iara (lângă Cluj-Napoca), la bunici, astfel că nu am simțit foarte tare măsurile de austeritate.
În 1991, datorită deschiderii orașelor mari după revoluția din 1989, m-am mutat împreună cu familia în Cluj-Napoca, mai aproape de bunicii care m-au crescut. Am absolvit liceul în Cluj-Napoca, specializarea Informatică, după care am urmat cursurile Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) și mi-am obținut licența în Psihologie în anul 2003.
Trebuie să recunosc că, la finalul facultății, ceea ce puteam să obțin ca loc de muncă în domeniul în care absolvisem nu îmi satisfăcea dorința de a învăța cât mai mult, de a explora lumea, de a cunoaște oamenii așa cum sunt ei, în mediul lor și nu într-un cabinet de consiliere sau în spațiul neprietenos al unui birou. Cel puțin așa priveam eu atunci lucrurile, ajutată fiind de entuziasmul specific vârstei. Astfel că am schimbnat pentru câțiva ani domeniul, lucrând în publicitate, care îmi părea că este mult mai potrivită cu firea și înclinațiile mele.
Până în 2011, când viața mi-a fost îmbogățită de întâlnirea cu Noua Medicină Germanică, am lucrat ca grafician și am condus propria firmă de publicitate. De asemenea, am devenit mamă – am două fete – ceea ce m-a făcut să îmi schimb mult perspectiva asupra vieții.
În aprilie 2010 bunicul meu a murit (tatăl mamei mele) și am simțit că lumea mi se dărâmă. Unul dintre pilonii importanți ai vieții mele era el. În plus, deși conștient știam că nu este așa, mi se părea că moartea nu va veni prea repede în familia mea, cel puțin nu în următorii ani. Atunci a apărut la mine frica de moarte, frica de boală, frica de a-i pierde pe cei dragi. Iar aceste frici au început să îmi macine încet-încet psihicul și, într-un final, și corpul. În iarna 2010-2011, pe fondul acesta dominat de frică și pesimism, relațiile cu familia au devenit extrem de tensionate și am început să am simptome îngrijorătoare și din ce în ce mai puternice.
În martie 2011 luam calmante foarte puternice pentru a atenua durerea care devenise constantă. Îmi era frică să merg la medic. Îmi era frică de un diagnostic înfricoșător.
O prietenă apropiată îmi făcea ședințe Bowen, după care mă simțeam mai bine câteva zile, dar simptomatologia revenea cu aceeași intensitate. Bănuiam că am cancer de colon (recunosc, am făcut greșeala să caut simptomele pe internet și acesta a fost rezultatul), care poate fi doar o bănuială deoarece, în afară de simptome, nu aveam nicio dovadă – un diagnostic medical – care să confirme acest lucru. Și, ca oricărei alte persoane, îmi era frică de această boală îngrozitoare. Îmi era frică de efectele tratamentului și de tot ce presupunea acesta.
Prietena mea le-a povestit colegilor ei despre mine, despre fricile mele, despre faptul că durerile pe care le aveam mi-au afectat atât viața profesională și socială, cât și viața de familie. Multe zile singurul lucru pe care îl puteam face era sa stau chircită în pat de durere și să mă târăsc – la propriu – prin casă, chiar dacă luam calmante.
În aceste împrejurări am aflat eu, de la un coleg de-ai ei, despre un curs de Noua Medicină Germanică ce urma să se desfășoare în Cluj-Napoca. Atunci am căutat informații despre el pe internet și m-am înscris imediat. După ce am participat la curs, am înțeles care este motivul pentru care sunt bolnavă și cum pot gândi și acționa în viitor pentru a-mi recâștiga sănătatea. Și am recâștigat-o, atât pe a mea, cât și pe a celor două fete ale mele.
Cum? Echilibrându-mă emoțional, scăpând de frica de boală – în special de cancer, căutând informații noi și participând la diverse cursuri de dezvoltare personală, deoarece simțeam că e ceva mai mult de atât, că suntem mai mult decât psihic și corp.
Am început să vorbesc cu oamenii, oameni cu probleme de sănătate, am aprofundat cunoștințele pe care le-am primit la acel prim curs de Noua Medicina Germanică, am început să studiez pe îndelete anatomie, biochimie, embriologie și să îmi reîmprospătez și îmbogățesc informațiile pe care le-am primit în facultate la cursurile de neurofiziologie. Voiam mai mult, simțeam că pot să merg mai în profunzimea lucrurilor, a ființei umane în general și a propriei mele persoane în special.
Anul 2014 a marcat schimbarea carierei mele. Încurajată de un prieten, am susținut în mai 2014 primul atelier de NMG, care era destinat să fie o introducere, o prezentare de o zi a celor cinci legi biologice ale naturii. Acest prim atelier a fost urmat de altele, i-am adăugat noi informații, am schimbat structura de-a lungul anilor astfel încât orice persoană, indiferent de pregătire, să poată înțelege cum ne funcționează corpul și care este legătura între corp și emoții. Astfel că m-am întors pe drumul pe care apucasem în 1998, atunci când m-am înscris la facultate.
Fiecare atelier este o nouă provocare, implicându-mă într-un proces de învățare constant, neobosit.
M-am născut în 12 iunie 1979, în localitatea Onești din județul Bacău.
În perioada respectivă începea ultima etapă a comunismului din România, de aceea, din anumite puncte de vedere, viața era din ce în ce mai dificilă. Regimul comunist urma un plan de economie pentru a plăti datoriile externe ale țării, ceea ce implica restricții care au afectat atât confortul (program la apă caldă, program la electricitate etc.), cât și alimentația românilor. Părinții mei, profesori, s-au întâlnit în Onești, acolo unde îi trimiseseră repartițiile de la absolvirea facultății. Din fericire, cea mai mare parte a copilăriei, înainte să încep școala, am petrecut-o în localitatea Iara (lângă Cluj-Napoca), la bunici, astfel că nu am simțit foarte tare măsurile de austeritate.
În 1991, datorită deschiderii orașelor mari după revoluția din 1989, m-am mutat împreună cu familia în Cluj-Napoca, mai aproape de bunicii care m-au crescut. Am absolvit liceul în Cluj-Napoca, specializarea Informatică, după care am urmat cursurile Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) și mi-am obținut licența în Psihologie în anul 2003.
Trebuie să recunosc că, la finalul facultății, ceea ce puteam să obțin ca loc de muncă în domeniul în care absolvisem nu îmi satisfăcea dorința de a învăța cât mai mult, de a explora lumea, de a cunoaște oamenii așa cum sunt ei, în mediul lor și nu într-un cabinet de consiliere sau în spațiul neprietenos al unui birou. Cel puțin așa priveam eu atunci lucrurile, ajutată fiind de entuziasmul specific vârstei. Astfel că am schimbnat pentru câțiva ani domeniul, lucrând în publicitate, care îmi părea că este mult mai potrivită cu firea și înclinațiile mele.
Până în 2011, când viața mi-a fost îmbogățită de întâlnirea cu Noua Medicină Germanică, am lucrat ca grafician și am condus propria firmă de publicitate. De asemenea, am devenit mamă – am două fete – ceea ce m-a făcut să îmi schimb mult perspectiva asupra vieții.
În aprilie 2010 bunicul meu a murit (tatăl mamei mele) și am simțit că lumea mi se dărâmă. Unul dintre pilonii importanți ai vieții mele era el. În plus, deși conștient știam că nu este așa, mi se părea că moartea nu va veni prea repede în familia mea, cel puțin nu în următorii ani. Atunci a apărut la mine frica de moarte, frica de boală, frica de a-i pierde pe cei dragi. Iar aceste frici au început să îmi macine încet-încet psihicul și, într-un final, și corpul. În iarna 2010-2011, pe fondul acesta dominat de frică și pesimism, relațiile cu familia au devenit extrem de tensionate și am început să am simptome îngrijorătoare și din ce în ce mai puternice.
În martie 2011 luam calmante foarte puternice pentru a atenua durerea care devenise constantă. Îmi era frică să merg la medic. Îmi era frică de un diagnostic înfricoșător.
O prietenă apropiată îmi făcea ședințe Bowen, după care mă simțeam mai bine câteva zile, dar simptomatologia revenea cu aceeași intensitate. Bănuiam că am cancer de colon (recunosc, am făcut greșeala să caut simptomele pe internet și acesta a fost rezultatul), care poate fi doar o bănuială deoarece, în afară de simptome, nu aveam nicio dovadă – un diagnostic medical – care să confirme acest lucru. Și, ca oricărei alte persoane, îmi era frică de această boală îngrozitoare. Îmi era frică de efectele tratamentului și de tot ce presupunea acesta.
Prietena mea le-a povestit colegilor ei despre mine, despre fricile mele, despre faptul că durerile pe care le aveam mi-au afectat atât viața profesională și socială, cât și viața de familie. Multe zile singurul lucru pe care îl puteam face era sa stau chircită în pat de durere și să mă târăsc – la propriu – prin casă, chiar dacă luam calmante.
În aceste împrejurări am aflat eu, de la un coleg de-ai ei, despre un curs de Noua Medicină Germanică ce urma să se desfășoare în Cluj-Napoca. Atunci am căutat informații despre el pe internet și m-am înscris imediat. După ce am participat la curs, am înțeles care este motivul pentru care sunt bolnavă și cum pot gândi și acționa în viitor pentru a-mi recâștiga sănătatea. Și am recâștigat-o, atât pe a mea, cât și pe a celor două fete ale mele.
Cum? Echilibrându-mă emoțional, scăpând de frica de boală – în special de cancer, căutând informații noi și participând la diverse cursuri de dezvoltare personală, deoarece simțeam că e ceva mai mult de atât, că suntem mai mult decât psihic și corp.
Am început să vorbesc cu oamenii, oameni cu probleme de sănătate, am aprofundat cunoștințele pe care le-am primit la acel prim curs de Noua Medicina Germanică, am început să studiez pe îndelete anatomie, biochimie, embriologie și să îmi reîmprospătez și îmbogățesc informațiile pe care le-am primit în facultate la cursurile de neurofiziologie. Voiam mai mult, simțeam că pot să merg mai în profunzimea lucrurilor, a ființei umane în general și a propriei mele persoane în special.
Anul 2014 a marcat schimbarea carierei mele. Încurajată de un prieten, am susținut în mai 2014 primul atelier de NMG, care era destinat să fie o introducere, o prezentare de o zi a celor cinci legi biologice ale naturii. Acest prim atelier a fost urmat de altele, i-am adăugat noi informații, am schimbat structura de-a lungul anilor astfel încât orice persoană, indiferent de pregătire, să poată înțelege cum ne funcționează corpul și care este legătura între corp și emoții. Astfel că m-am întors pe drumul pe care apucasem în 1998, atunci când m-am înscris la facultate. Fiecare atelier este o nouă provocare, implicându-mă într-un proces de învățare constant, neobosit.
